Teoretic
training-ul si invatarea permanentă reprezintă o cale importantă de motivare a
angajatilor. Marea majoritate a companiilor mari consideră că nu poti fi
competitiv dacă nu ai angajati bine instruiti. Mai mult decât atât, mai ales in
tarile vestice, lipsa unor competenţe potrivite a personalului este aşezată în
“top 3” a celor mai importante bariere în introducerea de noi tehnologii, în
opinia angajatorilor din sectorul productiv.
Viziunea
companiilor romanesti este putin diferită. Managerii multor companii care
actionează pe teritorul tării noastre cred că alocarea unor fonduri pentru
instruirea personalului echivalează cu “aruncarea banilor pe fereastră”. Când
spun asta ei isi justifică punctul de vedere prin faptul că in Romania
fluctuatia de personal este extrem de mare si că investind in instruirea
personalului nu fac altceva decât să isi ajute concurenta, deoarece marea
majoritate a celor instruiti pleacă după o vreme la alte companii.
Cea ce spun
este adevărat dar nu este de mirare. Atunci când o companie oferă salariul
minim pe economie sau poate 10-15% peste nivelul minim este absolut normal ca
angajatii săi să isi caute un loc de muncă mai bine plătit. Dar chiar dacă se
intamplă asa asta nu inseamnă că poti să renunti la instruirea personalului din
firmă. Există numeroase motive pentru a nu renunta la instruire căci:
- atunci când un lucrător cu experienţă părăseşte organizaţia apare riscul de a pierde competenţe specifice absolut necesare firmei. Există situatii in care se poate înlocui in mare măsură competenţa pierdută recrutând personal nou dar aceasta posibilitate trebuie evaluată cu multă atentie si, mai devreme sau mai tarziu, organizarea unor cursuri devine o necesitate;
- chiar dacă instruirea personalului nou angajat se poate face la locul de muncă de către angajatii cu experientă de cele mai multe ori rezultatele acestei metode de instruire nu sunt la fel de bune;
- absenta trainingului poate transmite in interiorul firmei un mesaj periculos, despre lipsa de interes pentru cariera si aspiratiile de crestere ale oamenilor.
Pe langă faptul
că interesul pentru formarea personalului este scăzut, grav este că putini manageri
din romani înţeleg valoarea ce provine dintr-o conservare adecvată a
cunoştinţelor şi aptitudinilor de Resurse Umane. După ce că nu investesc in
instruirea personalului nu depun eforturi nici pentru a conserva ceea ce au,
iar efectele se văd. Potrivit unui raport recent al Comisiei Europene procentul
de IMM-uri angajate în activităţi de inovare este unul redus (locul 3 de la
coada clasamentului). Am ajuns in această situatie deoarece in mod evident nu
poti să te implici in activităti de varf fără să ai personal calificat (chiar
super-calificat), iar dacă nu te implici in asa ceva atunci cand incerci să
iesi pe piata europeană esti “spulberat” de concurentă.
Norocul
nostru este că in Romania mai există si companii multinationale. Ele vin cu
“lectiile făcute” si aplică si la noi politici similare cu cele din tările de
origine. Astfel o mică parte din angajatii romani au sansa să-si perfectioneze
cunostintele.
Pe de altă
parte nici romanii nu sunt niste fani ai educatiei continue. Marea majoritate
consideră că invătarea s-a incheiat o dată cu diplomele scolare, universitare
sau de calificare. Foarte interesant este faptul că nici cei care nu au un loc
de muncă nu sunt dornici să participe la cursuri de formare profesională.
Reprezentantii Agentiilor Judetene de Ocupare si Formare Profesională se plang
de faptul că somerii nu vor să participe la cursurile de calificare gratuite
organizate de agentii.
Si uite asa
lumea e fericită: angajatii sunt bucurosi că sefii lor nu ii streseză prea mult
cu invătatul iar managerii companiilor că nu trebuie să mai cheltuie bani si cu
instruirea angajatilor.
Dar pană la
urmă “ne furăm singuri căciula” căci
fară perfectionarea continuă a fortei de muncă nu putem avea companii
competitive iar dacă companiile in care lucrăm nu sunt competitive nu vom avea
nici sansa de a fi bine plătiti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu